Ploaie în luna lui Marte
15:08 Posted In poezie Edit This 5 Comments »Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.
O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.
Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...
Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.
Nichita Stănescu
mă bucur că împărţim acelaşi cer. luna e aceeaşi. şi pentru mine şi pentru tine.
îţi dai seama câte stele au grijă de mine? dar ştiu că tu le-ai spus să mă ocrotească...
mulţumesc.
tu, axis mundi. eu, centrum mundi...
5 inimi colorate:
Superb :)
Mega:x
<3
Nichita Stanescu e genial in tot ceea ce e! Si poezia asta, la fel! Superb!
bun bun:)
Trimiteți un comentariu