julie.

Da exact, acum sunt mai aproape.  Am reconstruit autostrada aceea... deşi, recunosc, am facut-o cu frică... 

şi totuşi, parcă sentimentul acela de frică incă domneşte prin unele particule pierdute în minunatul meu univers. 

oricum,  m-am întors la minunata noastră căsuţă de care vorbeam acum 11 zile .

şti gazonul acela verde cu narcise albe? ah, îl ador. dar nu vreau să mai fie hidratat cu apă sarată provenită din glandele mele lacrimale. 

şi în lobul occipital am revenit cu câteva poze  pe şemineu, doar câteva. trebuie să fiu sigură... 

cu toate dezastrele, zona pare destul  de calmă acum. sper să ramână aşa...