Gone (?!)

19:43 Posted In Edit This 2 Comments »
Mintea mea era principala noastră locuinţă. Îţi imaginezi ? O casă mică, pe o rază de soare. Era mereu cald acolo. Şi erai tu. Şi era linişte şi multă artă.  Acum e frig. Şi nimeni prin preajmă. E cutremur şi dezastru.

Hazard ( = întîmplare neprevăzută, neaşteptată). 

În lobul meu occipital păstram toate pozele cu noi. Erau pe şemineu. Mai şti ? Nu mai sunt.
Am încercat să şterg fiecare urmă de tine de pe căile sensibile. Nu am reuşit.
Şti mocheta aceea albastră pe care păşeam împreună în drum spre lobul temporal ? Nu mi-a plăcut niciodată. Am aruncat-o.
Ai distrus autostrada care ducea spre raza de soare.  Da. Autostrada aceea contruită de mine, pe spatele tău. Avea un singur sens. Către noi. Ştiu ca nu ai vrut să încalci regulile de circulaţie. Aşa ca ai distrus-o.



Dar nu m-aş supara să o contruiesc din nou.  Să fiu din nou lânga soare. 





Ps. Mi-ai adus primăvara ?

2 inimi colorate:

ReEa. spunea...

:x minunat:x

Alexandra spunea...

Ai scris frumos.