am demisionat din funcţia de pământean care-şi pune o mulţime de întrebări existenţiale şi care suferă vărsând ploi de lacrimi din cauza mamiferelor bipede cu caracter odios.
aşa că mi-am depus CV-ul în cadrul unei companii multinaţionale : Universul.
nu e un post foarte bine plătit, dar îmi place ce fac.
mă plimb cât e ziua de lungă printre stele şi fac curat.
e îngrozitor să vezi la tot pasul bucăţi de suflet , gânduri murdare şi vise spulberate.
câteodată oamenii sunt îngrozitori.
nu se gândesc la răul pe care-l împart prin jurul lor.
dar ştii tu, Universul e plin de suflete rănite, de ploi acide de lacrimi provocate de umanoizi insensibili.
o diversitate de suflete. o mulţime de forme,dimensiuni, culori, probleme, nevoi.
unele sunt imprăştiate în particule prin tot spaţiul vast al Universului.
acestea sunt sufletele pe care le compătimesc. aşa că, uneori, după ce strâng fiecare părticică dintr-un suflet, îl iau acasă şi-l îngrijesc.
e atât de minunat ca în timp ce găteşti un suflet să ţi se destăinuie.
am ascultat multe dureri, iar unele m-au făcut chiar şi pe mine să plâng.
îmi place atât de mult munca mea. şi nu mă sfiesc să spun că sunt o menajeră intergalactică.
pentru că nu e nimic mai frumos decât să vindeci suflete rănite !
câte ţi-aş spune, câte ţi-aş face. de-ai şti tu, rătăcitorule...
sau nu. cred că eu rătăcesc. de la tine plec şi la tine mă întorc. mereu.
la tine. aşa cum eşti tu . câteodată morocănos,câteodată gelos, cu un dor nebun prin vene, dor pe care tu nu-l ştii, dar el există. undeva în sufleţelul tău mic.
şi poate că-l renegi, zmeule. de teamă, de frică.. de ce ţi-e frică Făt-Frumos?
// ştiu de ce te temi. mi-ai spus că sufletul tău e ca o cetate. îţi aminteşti? eu nu mă tem. voi ajunge să calc vesel pe iarba din cetatea ta, iar tu vei ştii ce înseamnă fericirea. chiar dacă asta înseamnă să lupt cu miliarde de celule care se împotrivesc. nu am renunţat. şi nu o voi face vreodată. pentru că vreau şi meriţi.
//
şi Ileana e mereu acasă, aşteptându-te. şi nu se îndrăgosteşte. ea iubeşte deja. iubeşte de mult.
dar Ileana sunt eu. şi vreau să ştii că sunt aici, mereu. şi acolo. şi pretuntindeni.
învaţă-mă să zbor, Făt-Frumos. doar în tine mai cred.
ce sunt copii in secolul 21? de fapt ar trebui sa ne punem problema...mai sunt copii in secolul 21? Fizic, mai exista copii si vor exista intotdeauna. Dar cum sunt acesti copii? Oare sunt ca in trecut? Copii care se jucau, care radeau, care erau crescuti intr-o societate care se baza pe anumite principii. Acum, principiile sunt incalcate de bani si de stres. La ce folos? Uitati-va in jurul vostru? Ce fel de copii vedeti? Cu siguranta nu vedeti copii care se bucura de paradisul copilariei. Vedeti mici robotei imbuibati de ceea ce ne conduce viata: calculator. de ce trebuie expusi copii de 11 12 ani la actiuni despre care nu stiu nimic, doar ca le cunosc numele. cu stupoare am realizat ca fetele de 12 ani se gandesc la sex. Cand mi-am auzit verisoara vorbind cu prietenele ei despre subiectul acesta m-am ingrozit. Oare nu au lucruri mai bune de discutat? Oare parintii se gandesc la ce sunt expusi copii lor? Si acestia nu se gandesc sa-si diferentieze copii si viata de restul lumii? Oare nu incearca sa iasa din tiparul societatii prostesti in care traim? Raspunsul este destul de dureros, pentru ca uneori parinti sunt prea orbi pentru a observa in ce lume traim. Si daca cumva realizeaza acest fapt, nu fac nimic sa-si ajute copii sa nu fie foarte afectati. Si cand m-ai auzi cate un parinte cu o replica de genul : "Nu e vina mea, societatea e de vina!" nu poti sa faci nimic. Limitarea la societate mi se pare o aberatie. Dupa parerea mea trebuie sa faci in asa fel incat copilul si familia ta sa nu fie afectate de prostie dar nici de faima. Dar sa revenim la copii secolului nostru. Intre copii, nu se mai poate lega o relatie stransa de prietenie. de ce? pentru ca exista interese pe care le mostenesc de la parinti. Rautatea la copii nu se mai manifesta prin certuri de 5 minute dupa care urmeaza o impacare fericita. Copii nu mai stiu ce inseamna 'a gresi'. Fiecare are dreptate in felul sau. Ce barfe poti spune la varsta aceea? Cat de rau poti fi? Cu ce iti poti pedepsi partenerii de joaca care nu iti fac pe plac?
Prea putin timp...de ce oare nu putem da timpul inapoi?!sau de ce nu-l putem opri..macar pentru o clipa...as da orice sa pot face lucrul acesta.As face orice sa ma bucur de un milion de ori pentru acelasi lucru marunt care-l faci pentru mine. Si da...chiar mi-ar placea sa te sarut de un infinit de ori. Desi pare ireal...e o poveste adevarata. Timpul creeaza si spulbera, el iubeste si uraste. Ma uraste pe mine...pentru ca nu ma lasa sa te vad, pentru ca nu ma lasa sa-ti fiu alaturi cat as vrea. Dar te iubeste pe tine...pentru ca dupa un timp te intorci la origini, iar eu ma bucur de revenirea ta.
