julie.

nu nu nu. tu nu ai voie. nu poţi, nu vrei, nu ...
pur şi simplu, nu întreba de ce.
în lupta dintre sinceritate şi principii, trecut şi viitor,iubirea mea şi raţiunea ta, ce am fost, ce sunt şi ce vom fi,  câştigătorul e incert.

raţionalizezi iubirea. eu nu pot să mint. sufletul transcende, eu rămân goală, pustiită, plină de lacrimi sărate.
într-o furie care nu mă caracterizează te rog să nu pleci. mi-ai promis că nu o vei face. eu cred în tine, în cuvântul tău, în tot ce eşti şi ce vrei să fi.

e un joc de cuvinte în care mă învârt temătoare. e un labirint întunecat al durerii.
e tot ce nu aş vrea să fie.

aş vrea să mă vezi, să simţi ce simt şi eu.
să mă poţi respira, aşa cum altădată ai fi vrut să o faci... tind să cred că încă vrei.

dar oare Cătălina ce spune când ne vede sângerând ? Îţi aminteşti de ea, nu-i aşa ?
pansează-mi rănile încă necicatrizate ale trecutului.
Tu poţi.