julie.

e noapte. din nou. şi somnul nu se îndrăgosteşte de mine nici în seara asta. eh, dragoste cu sila nu se poate. dar mi-e dor de el, pe bune... ajung să cred că ma urăşte, aş vrea să mă viziteze... măcar puţin...
filmul zilei de azi derulează în cinematograful minţii mele. nu sunt prea mulţi curioşi de filmul acesta, doar eu, piticul din lobul temporal şi o ipostază  fantasmagorică, cred că sunt tot eu, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.

aşa-mi trece încă o noapte. cu puţin timp înainte de răsărit, deschid geamul, mă întind până la stele şi-mi aleg una. e micuţă, dar e perfectă pentru o agrafă în părul meu ciocolatiu.  ,,Va fi o zi perfectă" , îmi spun. Şi plec.

colind străzile pe care obişnuiam să mergem împreună. Şi străzile pe care mergeai singur. Atât de mult iubesc oraşul nostru, mi te dezvăluie în fiecare zi... oriunde aş merge, parcă te văd. trecând grăbit printre oameni, evitând orice privire. dar azi, azi merg la spital.

,,Vreau un chirurg!" , am urlat în holul spitalului. halate albe, parcă goale bântuiau în preajma mea...nimeni.
aleg al 3-lea fotoliu de la stânga la dreapta şi mă aşez într-o aşteptare infinită. după exact un inifit de ore se aşează lângă mine un domn. zicea că e chirurgul pe care-l aşteptam. mă întreabă ce probleme am.

încep sa-i spun :
,,Vreau să-mi extirpaţi glandele lacrimale. sunt suprasolicitate.
  Vreau să-mi amputaţi sentimentul de neputinţă. mă depăşeşte.
  Vreau câteva retuşuri la încredere. e puţin şubredă, dar încă reparabilă.
  Şi mai vreau un transplant de El. prin măduvă şi sânge. "

îmi aruncă o privire ciudată, parcă ar vrea să-mi spună în faţă că sunt nebună. scoate o hârtie din buzunar şi scrie ,,Domnişoara X ,(bla bla bla) trimitere pentru psihiatrie" apoi cu un zâmbet crud o îndreaptă spre mine. eu tremur. îi iau hârtia din mâna şi plec. rup hârtia în mii de bucăţele şi o arunc în holul spitalului, zâmbind.