julie.

Imaginează-ţi că sunt un con circular drept. În centrul de cercului de rază R e corpul meu. O materie ingenioasă de celule si ţesuturi. Şi restul...
Ma plimb agale pe diametre si raze... singură.

Înscriu triunghiuri dreptunghice  multiple. Trasez mediatoare, mediane şi te caut. În centrul lor de greutate nu eşti. Unde te-ai ascuns ?  Nu eşti nici pe catete.. oh...

Dar stai! Sunt un con.  Văd cum din locul in care diametrul se intâlneşte cu linia cercului , la două capete opuse, se ridica neparalel cele două generatoare ale mele. Au un punct comun.  Vârful conului. Vârful meu. Acolo este înscris sufletul meu. Să fi acolo ? Un singur pas greşit şi cad. Ajung din nou în centrul cercului.  Da, de aici totul e egal . Oriunde aş vrea să merg aş parcurge aceeaşi distanţă... dar nu.  Decid sa ma înalţ perpedincular pe diametrul cercului meu. Dar ajung in acelaşi loc...

Intersecţia generatorelor, care de data aceasta se reunesc si cu înălţimea nerăbdării mele...

Eşti acolo. Ca întotdeauna. Mă aşteptai... Sufletul meu.