Ce bine că eşti, Nichita Stanescu

21:51 Posted In Edit This 7 Comments »

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare 
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

7 inimi colorate:

. spunea...

Super :D

Anonim spunea...

Poezia aceasta imi reaminteste de o veche iubire... dar nu am dat-o la o parte..inca imi place :x

anonim spunea...

Pai d-aia folkistii canta versurile astea...

julie spunea...

da intr-adevar e o melodie foarte frumoasa. :)

LePetitPrince spunea...

Ce bine ca esti...te-am pricopsit cu ceea ce se cheama o leapsa, nu prea joc dar am zis sa o onorez si eu ca venea de la persoane dragi. Cand s-o dau mai departe te-am gasit pe tine. Daca o vrei, e la mine pe blog. Tema: sa povestesti o zi din viata ta.

Anticalofilul spunea...

e frumoasa si poezia si melodia. multumesc ca ai trecut si pe la blogul meu, te mai astept. o zi buna sa ai!

daninho spunea...

imi aduci aminte de liceu cu poezia asta :))